RO

  Nimeni din restaurant nu mai mânca. Nu mai vorbea. Nu se mai mișca. Toți priveau scrisoarea din

Fântâna continua să curgă liniștit. Ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Ca și cum viața lui Andrei nu

Au trecut douăzeci de ani. Bijuteria din centrul Brașovului devenise și mai luxoasă. Candelabre de cristal.

Bărbatul își acoperi gura cu mâna, încercând să nu izbucnească în plâns chiar acolo, în mijlocul străzii.

Când agenții de securitate s-au apropiat, tatăl meu a spus disperat: — Suntem familia ta… L-am privit

— De unde știi melodia asta? Vocea lui Sebastian era joasă. Dar în ea nu mai exista politețe.

Totul începuse cu trei săptămâni înainte. Elena stătea lângă patul unui fost avocat al companiei familiei.

Alina a început să vină la Mia în fiecare zi. Nu ca angajată. Ci ca un om care pur și simplu a rămas.

În noaptea aceea, Victoria nu a dormit. Imaginea fetiței îi revenea iar și iar în minte. Ochii ei.

După apel, Victor și-a strâns lucrurile în tăcere și a plecat fără să privească pe nimeni. Nimeni nu