RO

Elena nu și-a dat seama că plângea până când o lacrimă a căzut pe fotografia veche. Mâinile îi tremurau

Femeia și-a coborât privirea. La început a crezut că își imaginează. Degetele piciorului drept se mișcau.

Femeia în rochie aurie păli. — Nu se poate… Telefonul ei începu să vibreze fără oprire.

Aplauzele lui Andrei Mureșan au răsunat în sala tăcută ca niște lovituri de clopot. O dată.

Soarele apunea încet peste oraș, iar lumina aurie se strecura prin ferestrele mari ale secției de pediatrie.

Victor nu a putut dormi în noaptea aceea. Cuvintele fetiței îi răsunau neîncetat în minte: — Fiicele

n piață se făcuse o liniște atât de apăsătoare, încât se auzea bâzâitul unei muște undeva la capătul străzii.

A rămas nemișcat lângă ușă. De parcă podeaua devenise dintr-odată o capcană. Inima îi bătea atât de tare

Margareta continua să strângă scrisoarea atât de tare, încât degetele îi deveniseră albe. Rândurile se

Victor a rămas nemișcat. Ca și cum orice clipire ar putea face fata să dispară din nou. — Ce ai spus?